| 1.
|
DESTIN'A, destinez, vb. I. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. - Din fr. destiner, lat. destinare. Sursă
: DEX'98
( 61047)
- claudia |
| |
| 2.
|
DESTIN'A vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este ~ tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta. Sursă
: Sinonime
( 181311)
- siveco |
| |
| 3.
|
destin'a vb., ind. prez. 1 sg. destin'ez, 3 sg. si pl. destine'ază
Sursă
: DOR
(239792)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DESTIN//'A ~'ez tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfăsurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp si temeinic. 4) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare
Sursă
: NODEX
(331675)
- siveco |
| |
|
|